Cu toate ca termenul de nastere dat de doctorita este intre 5 si 10 februarie, deja incepe cu fiecare zi sa nu mai am rabdare. Parca simt copilul ca se misca mai mult si mai tare acum, noaptea nu pot dormi, ma duc la baie in fiecare ora, ma doare burta ori de foame, ori ca e prea grea, ori ca beau prea mult lichid deodata sau simt ca amortesc cand dorm pe o singura parte. Simt in aceasta perioada la maxim orice mi s-ar intampla. Devin irascibila si am vazut ca imi trece daca pap o ciocolata, care imi da buna dispozitie. De atata stat in casa si faptul ca nu pot face treaba prea multa, sunt nevoita sa stau mai mult jos sau in pat, sa ma uit la televizor sau sa navighez pe net.

Pe 1 februarie ma duc la ultimul control si atunci voi vedea exact cand o sa fie termenul. Acum, parca astept mai mult sa simt durerile din timpul travaliului, asa cum mi s-a explicat “ca niste cutite”, sunt pregatita si psihic, dar nu simt nimic sau cel putin nu se anunta inca. Vreau sa se intample mai repede pentru ca in ultima perioada, cu toate ca nu ma simt rau, mi-e greu cu asa burtica, cu pielea care parca imi explodeaza. Nu voi da niciodata vina pe copil si consider ca e mult mai usor sa am grija de el, in afara burticii, decat sa am grija de mine asa cum sunt acum, cu bebelusul in burta.

Toti in jurul nostru asteapta acest moment si ma intreaba cand va fi. Nici eu nu stiu cand va fi momentul. Sper sa nu ma pierd si sa nu-mi fie frica atunci. Si mai sper sa fie usor chiar daca voi trece prin niste dureri. Voi fi optimista si cred ca toate mamicile ar trebui sa fie. Nu de durere ar trebui sa se teama ci de sanatatea lor si mai ales a celui mic. Pentru ca bebelusul, copilul reprezinta soarele de pe strada unei familii.

No related posts.