Blog de mamica

Imediat dupa nastere au fost 2 ore in care amortita fiind m-am simtit cel mai bine. Acea stare de amorteala era foarte relaxanta, scapasem de durerile care parca nu se mai terminau. M-au pus intr-un scaunel si m-au dus in camera. Am reusit sa ma ridic pe picioare, sa-mi aranjez cat de cat bagajele si sa ma intind. Imi trecuse amorteala si incepea sa simt taietura si mai ales firele cu care am fost cusuta, in total 3. Nu puteam sa mai stau nici in fund nici pe o parte. Seara a venit si sotul meu. Am coborat scarile cu greu. Mi-a adus flori si era asa fericit. O asistenta vazand ca am coborat dupa cateva ore de la nastere , ne-a lasat pe amandoi sa urcam ca sa nu fac efort prea mare. Era destul de riscant si puteam sa si racesc.

Am fost la bebelusi si l-am vazut amandoi prin geam. Era asa micut. Infasat tot in alb dormea in patutul lui. L-am nascut la 3400 g, 51 cm, in circa 15 minute. Ne-am bucurat amandoi sa vedem printisorul familiei noastre.

Noaptea a continuat. Nu am dormit deloc. M-am intors cand pe-o parte, cand pe alta dar nici macar o clipa de atipire nu am putut prinde din cauza taieturii si a cusaturilor. Oricum nu era ca in perioada travaliului. Am inceput sa ma obisnuiesc cu aceste dureri. Imi era foarte sete si parca toata apa din lumea nu-mi ajungea. Spre dimineata am atipit putintel.