De ce suntem speriati, noi parintii?

Da, iata o intrebare al carui raspuns este simplu, nu avem experienta privind cresterea unui copil. Invatam treptat si faptul ca nu stii cum sa reactionezi intr-o anumita situatie te face chiar sa plangi, sa tipi, sa intrebi pe cineva mai specializat. Se mai acumuleaza si oboseala datorita noptilor nedormite pentru ca mititelul nu si-a format inca somnul si colicii inca il mai deranjeaza. In fiecare zi apare ceva nou. Ieri am inceput un tratament de calciu si trebuie sa-i dau cu seringa cam 3 ml timp de 5 zile. E bun impotriva rahitismului dar si pentru completarea alimentatiei copilului care adoarme la san, fiind mai lenes, si nu suge la o masa cantitatea necesara de lapte. Si saracutu se ineca chiar daca ii dadeam cu picatura si mai asteptam sa o inghita. Inca nu are formata capacitatea de a inghiti si de a tine in gurita o cantitate de lichid. E foarte lacom si incearca sa inghita tot odata.

E normal sa fim speriati, e primul nostru copil si in general fiecare familie trece prin aceste clipe atunci cand vine un nou membru. Ne dorim din ce in ce mai mult sa creasca, sa poata vorbi si sa-ti spuna ceea ce simte, cand ii este foame, sete, somn, daca ii e frig sau cald, sa doarma suficient, sa nu mai planga cand ii schimbi scutecul sau cand trebuie sa faca baie.

Cel mai bine pentru o familie e ca amandoi sa contribuie la cresterea micutului pentru a imparti aceste sperieturi sau mai bine zis griji, sa se incurajeze reciproc si va fi bine si pentru ei dar si pentru micut.

Pe aceeasi tema:

  1. Prima sedinta cu parintii Uite asa a inceput si “scoala”, prima sedinta cu parintii,...
  2. Concediu – ziua 4 A doua zi ne-am propus sa vizitam Manastirea Nicula ,situata...

Leave a Reply