Botezul lui Matei
Da, a venit si ziua cea mare, cea de botez. Dupa multe pregatiri acasa pentru a primi invitatii cat mai bine dupa botez, ne-am imbracat repede si am plecat spre biserica. Si nici bine nu ne-am imbracat ca Matei a inceput sa planga. Se pare ca necuratul ii dadea tarcoale 
ca sa nu ajunga mai repede la biserica. Dar, in ciuda plansetului si a vantului puternic de afara, chiar am ajuns mai devreme. Am facut molifta ( binenteles ca a durat 2 minute ) si am asteptat sa se faca ora 18.00 ca sa inceapa slujba. Parintele se pare ca mai avea un botez si a vrut sa fie amandoua odata. Binenteles, mititelul a inceput din nou sa planga. L-am linistit la piept pana la inceperea slujbei. Mamaia a fost moasa lui Matei si cat a durat rugaciunile nu a plans deloc. La baita a inceput sa planga dar in prosopel si in brate la nasa i-a trecut. Se uita cu ochisorii lui de soricel sa vada ce se intampla. L-a miruit si de atunci nu a mai spus nimic. Ba chiar era mai frumusel decat celalalt baietel care se boteza si el. Pacat ca nu prea intelegeam in ce limba vorbeste popa ca in rest spunea “Slava tatalui si a fiului…” si atunci faceam cu totii semnul crucii. A decurs bine tot botezul. L-a plimbat si prin altar ca doar e baiat.
Am aflat ca are chiar si onomastica: 16 noiembrie Sf. Apostol si Evanghelist Matei.
Crestinu’ lu’ mama de baietel!
