Blog de mamica

                      Eu, increzatoare in faptul ca Matei este in siguranta in patutul lui, l-am lasat acolo pentru a-i prepara mancarica. Auzeam eu plansete, foieli, ca vrea si el acolo unde sunt eu, ca se plictiseste repede cu jucariile lui, dar nu m-am dus sa-l vad. La un moment dat, nu mai aud nimic. Hmm! Cum de s-a linistit, ca prea cumintel sta? Ma duc sa vad si, in loc sa stea pe spate sau in fundulet, el se sprijinea cu subratele de marginea patului, in genunchi, mai mai sa sara din patut nu alta. Ce faci, mai mititelule, aici? Matei se ranjea, cu gura larg deschisa, si era mandru de isprava lui. A descoperit ca se poate catara si isi forteaza toti muschii din picioare si maini. Asa, ca sa nu se plictiseasca, ca nu prea are liniste daca nu obtine ceea ce vrea. Da, da, personalitate puternica. Se pare ca ma intrece. Doar e barbat!