La Iasi, la origine
In weekend am fost la Iasi, la rude. Nu ne-am dus in vizita ca sa zic asa, ci am fost la slujba bunicii mele de 40 zile, praznic cum se mai numeste. Desi ma duc foarte rar, m-am bucurat foarte mult ca le-am revazut chiar si in acest moment foarte trist. Nu e tocmai placut sa pierzi pe cineva drag, parca ti se sfarma inima, dar nu poti lupta cu viata orice ai face.
Special a fost momentul ca l-am luat si pe Matei cu mine si asa l-au cunoscut si pe el. Cine nu e incantat cand il vede pe Matei? Are lipici nu alta. Dar e tare dificil cu mancarica si cu drumul lung. Un bebe nu prea are stare atata timp. Nici noi, da pai el. Am luat ceva de amestecat repede, branzica, biscuiti zdrobiti si laptele la purtator, ca altfel tare greu mai era. Am avut un pireu de fructe de la Nestle, dar dezamagita am ramas de gustul pe care il avea, cu toate ca era in termen. Cred ca e prima si ultima oara cand apelez la cele industriale.
Am vizitat pe toata lumea si ne-am imbratisat cu drag, promitand ca ne vom revedea la anul, prin vara, cand si Matei va merge.
