Vaccinul la 1 an
L-am dus pe Matei, mai mult cu frica in san, la vaccin (romanesc). Stiam ca i se vor face 2, unul in mana si altul in picior. Stiam ca va incepe sa planga si ca il va durea. Dar, surpriza! La cel din mana parca nici nu a fost. La cel din picior a facut “AU”, a stat putin si a analizat, timp in care unchiu’ ii arata telefonul ce ii canta frumos. A fost asa acaparat de telefon incat a uitat de durere. Si nu a mai plans deloc. Am masat bine locul cu pricina, i-am pus o compresa rece vreo cateva secunde si un supozitor cu paracetamol preventiv sa nu faca febra.
“Ce copil cuminte!” – s-au mirat doctorita de familie si asistenta. “Si ce frumusel, cu parul asa lung parca e o fetita, ” .
Da, stiu. Sunt o mama foarte mandra – in sinea mea.  
