Blog de mamica

In a treia zi de concediu, luni, am plecat din nou la drum spre Padis, Apuseni. Traseul a fost: Dej – Cluj Napoca – Huedin – Rachitele – Padis (la nea Vasile ).
Eu cu Matei ne-am instalat la bloc, la nea Popa, iar tati, bubu si restul trupei au campat la locul vechi de langa padure. Ne-am instalat corturile, ne-am umflat saltelele si ne-am dus sa bem o bere la nea Vasile si tanti Maria, care s-au bucurat mult sa ne revada dupa 1 an de zile.

Padisul nu mai arata ca altadata, s-a transformat intr-un santier si, in mai putin de un an, drumul care face legatura dintre Padis si Pietroasa va fi astfaltat, iar cu timpul si cel care leaga Padis de Rachitele, astfel realizandu-se legatura dintre Cluj si Beius.

Dupa o masa copioasa si o bere rece am revenit la corturi unde am pregatit lemne pentru foc precum si locul ceaunului in care am gatit diverse mancaruri. Blocul unde ne-am cazat avea mai multe camere cu cate 3 paturi fiecare (75 lei camera), 2 bai WC si dus, 1 baie numai cu dusuri, bucatarie cu aragaz, chiuveta, frigider, uscator si masina de spalat, apa cald dimineata si seara cate 3-4 ore.

In fiecare dimineata cumparam de la locuitorii din zona placinte cu branza, gem sau afine la 2 lei bucata, 2 litri de lapte fiert cu 5 lei si cas la 10 lei kg.

Pentru ca nu aveam televizor in camera i-am luat lui Matei carti de povesti, carti de colorat, creioane colorate si jucarii, pentru perioada cand stateam in camera inainte de culcare, caci mai toata ziua alergam prin poiana si mancam ciocolata Milka sau biscuiti.

Timpul a fost extraordinar, cald ziua si destul de rece noaptea ( bine ca nu am dormit la cort).

Trupa de soc a facut trasee precum :Lumea Pierduta, Cheile Somesului Cald, Cetatea Radesei, Stana de Vale (40 km in 12h), Cheile Galbenei.

In Padis am stat 6 nopti si am plecat duminica dimineata.

Am petrecut 2 zile la Dej unde i-am vizitat pe nasii de botez ai lui Codrin si pe verii lui. Am facut gulas la ceaun, am sprituit, ne-am plimbat prin oras, am desenat cu Matei, ne-am jucat cu mingile, ne-am udat cu apa si am povestit ce am mai facut peste an.

Dupa o saptamana foarte plina la servici, ca niciodata, iata ca a venit si concediul mult asteptat. Am stabilit cu o luna inainte traseul, km, bugetul pentru benzina, cazare si mancare, binenteles si cei de cheltuiala si am cumparat biletele la mare. Astfel, am fost pregatiti 100% inainte cu o zi de a porni la drum. Specific ca eu am fost SOFERUL.

Traseul a fost Bacau – Bicaz – Izv. Muntelui – Durau – Borsec – Reghin – Dej, 350 km parcursi in 5 ore cu mici opriri.

Am gasit un flyer pe holurile spitalului, de cand am stat in spital cu Matei, undeva prin martie, despre rolul de tatic.

Un tatic apropiat si deschis fata de copilul lui, cu disponibilitate de a vorbi, care isi face timp pentru a se juca si a glumi, un parinte care poate sa recunoasca deschid ca se intampla sa greseasca si ca tocmai din greseli se poate invata este de preferat unui parinte care face totul perfect.

Este important ca modelul pe care tatal il ofera copilului sa nu fie unul rigid, inflexibil, excesiv de autoritar, deoarece toate acestea vor structura un viitor adult schematic, lipsit de spontaneitate si de capacitatea de a se adapta la diversele situatii pe care viata i le va oferi. In conditiile in care se loveste de un tata rigid si perfectionist, copilul va trai o stare de tensiune in incercarea de a face pe plac si de a se conforma regulilor impuse de acesta.

Un adult care isi pastreaza spontaneitatea va reusi, spre exemplu, sa se joace liber cu copilul fara a fi urmarit de ideea ca nu este bine sa alerge prin iarba descult sau sa manance fragi direct din padure, oferindu-i acestuia o perspectiva  sanatoasa a naturii, jocului, trairii existentei intr-un mod armonios si echilibrat.

Spontaneitatea joaca un rol deosebit atat in viata copilului, cat si a adultului. Aceasta ii permite copilului sa invete si sa adopte adecvat aspecte ce tin de realitate, oferind raspunsuri ce permit o buna integrare sociala.

FITI ALATURI DE COPIL!

Arta de a fi tata inseamna, in primul rand, arta de a fi in conformitate cu tine insuti, in acord cu ceea ce simti si ceea ce faci. Arta de a comunica deschis si direct, fara constrangeri interioare pornite din false ratiuni de protectie. Arta de a imbina in mod echilibrat timpul acordat petrecerii impreuna cu copilul si timpul acordat sarcinilor de serviciu.

Dincolo de asigurarea celor necesare traiului de zi cu zi, copii au nevoie n primul rand de prezenta parintelui in viata lor. Prezenta nu se face simtita doar prin asigurarea unui trai imbelsugat, ci mai ales prin prezenta efectiva, prin acordarea atentiei,  prin comunicare, prin jocurile facute impreuna, prin discutiile din fata televizorului, prin plimbarile si iesirile in concediu si in vacante, prin interesul si sustinerea pe care parintele le poate acorda copilului.

SUNT MANDRU DE TINE!  Aceasta propozitie spusa intr-un moment de recunoastere a unui lucru bine facut de catre copil valoreaza mai mult decat daca i s-ar oferi o bicicleta, spre exemplu. Tatii, in general, au tendinta de a se purta “barbateste”, fara a lasa accesul la emotii. Numai ca acest lucru nu este o alegere tocmai potrivita. Nu este greu si nici nu doare, domnilor, sa spuneti din cand in cand copiilor dvs:  “Sunt mandruu de ceea ce ai realizat, am incredere in tine, stiu ca poti face cutare lucru… si, de ce nu, chiar TE IUBESC.

De multi ani si mai ales o data cu schimbarile societatii, tatii si-au vazut rolul evoluand. Ei sunt mai prezenti, mai implicati, ei isi revendica un loc mai aproape de copiii lor. Tatii se implica notabil, schimba scutece, ii fac baie bebelusului, ii dau biberonul si petrec ore intregi alaturi de acesta. Totul depinde de locul pe care mama vrea sa il lase tatalui sa se implice.

Important este ca un cuplu, MAMA si TATA, sa-si ia rolul in serios.

Prin casa, la gradi, afara.