Tot schimbandu-l pe Matei de hainutele ude de laptic am observat ca “marele ganglion” s-a retras. Intr-adevar, o veste minunata, eu care credeam ca se va retrage in cateva luni sau ca se poate agrava. Matei creste vizibil de pe-o zi pe alta si acum isi formeaza si imunitatea propriului corp. Probabil ca de asta s-a retras si ganglionul. Sunt fericita ca-l pot alapta. Se vede cat inseamna laptele matern si cat de repede se vindeca.
Se stie ca atunci cand se naste un copil viata unei familii se schimba, adica parintii nu mai au timp pentru ei, cel putin mama, care este legata de copil. Daca mama merge undeva si nu are cu cine lasa bebelusul trebuie sa-l ia cu ea, asta daca vremea permite acest lucru. Am avut si eu treaba o ora prin oras si a ramas sotul acasa cu cel mic. In acea ora, m-am simtit libera din nou, vroiam sa colind magazinele, sa merg prin parc, dar in acelasi timp eram ingrijorata pentru ei, ca i-am lasat singuri si “Da Doamne, sa se descurce!”, sa nu planga mult ca data trecuta iar sotul sa aiba calmul necesar si rabdare. Cand am venit acasa era o liniste deplina si mie imi venea sa mai fug o ora prin oras, dar nu se mai putea.
         Fiind ingrijorati de ganglionul pe care il are Mateias, am fost cu el la control la ORL. Am ajuns foarte repede deoarece clinica era aproape. Nu mai erau alti pacienti asa ca am intrat primii. L-a consultat domnul doctor si mi-a spus sa fiu atenta la evolutia ganglionului sa nu se mareasca, inroseasca sau sa fie in interiorul muschiului gatului care are ca efect miscarea involuntara a barbiei intr-o parte. In timp, daca ganglionul nu face parte din muschi, va da inapoi iar daca este din muschi trebuie sa revin la doctor si sa-i dea un tratament.
In schimb, nasucul lui ne-a pricopsit cu o reteta, de fapt un preparat din mai multe medicamente care sa-i vindece crustele din interiorul narilor. Preparatul nu trebuie sa miroase a menta deoarece Matei are doar 6 saptamani. Se fac bilute cat nara micutului si se baga in nara. Se lasa sa se topeasca. Se va repeta timp de 5-6 zile, dimineata si seara.
Conform traditiei, dupa botez urmeaza baita nasilor a finutului lor. Venind cu mic cu mare fiecare a contribuit la baita lui Matei, chiar si nasicile 
In baita s-au pus banuti, aur, miere de albine, petale de flori ca sa aiba de toate in viata. Mateo, cum il alinta nasii, a fost foarte cuminte. Se pare ca ii place apa, prosopul si uleiul de corp. Dar, mai reprezentative sunt fotografiile.
Da, a venit si ziua cea mare, cea de botez. Dupa multe pregatiri acasa pentru a primi invitatii cat mai bine dupa botez, ne-am imbracat repede si am plecat spre biserica. Si nici bine nu ne-am imbracat ca Matei a inceput sa planga. Se pare ca necuratul ii dadea tarcoale 
ca sa nu ajunga mai repede la biserica. Dar, in ciuda plansetului si a vantului puternic de afara, chiar am ajuns mai devreme. Am facut molifta ( binenteles ca a durat 2 minute ) si am asteptat sa se faca ora 18.00 ca sa inceapa slujba. Parintele se pare ca mai avea un botez si a vrut sa fie amandoua odata. Binenteles, mititelul a inceput din nou sa planga. L-am linistit la piept pana la inceperea slujbei. Mamaia a fost moasa lui Matei si cat a durat rugaciunile nu a plans deloc. La baita a inceput sa planga dar in prosopel si in brate la nasa i-a trecut. Se uita cu ochisorii lui de soricel sa vada ce se intampla. L-a miruit si de atunci nu a mai spus nimic. Ba chiar era mai frumusel decat celalalt baietel care se boteza si el. Pacat ca nu prea intelegeam in ce limba vorbeste popa ca in rest spunea “Slava tatalui si a fiului…” si atunci faceam cu totii semnul crucii. A decurs bine tot botezul. L-a plimbat si prin altar ca doar e baiat.
Am aflat ca are chiar si onomastica: 16 noiembrie Sf. Apostol si Evanghelist Matei.
Crestinu’ lu’ mama de baietel!
