Ne-am hotarat sambata dimineata, treziti de Matei la ora 6 binenteles, sa plecam la Durau astfel ca, la ora 8, eram in masina si dadeam bici celor 55 caluti. Am stabilit traseul: drumul mai scurt Bacau – P. Neamt – Bicaz (Izv. Muntelui) – Durau iar duminica, la intoarcere, pe drumul cel mai lung (pe langa lac).
Pentru relaxare dar si pentru excursii montane, statiunea Durau poate fi un loc de atractie pentru multi turisti. Aceasta statiune este potrivita mai ales elevilor dar si adultilor de clasa medie si sub medie.
Cazarea pe noapte ajunge undeva intre 60 lei (cabanuta fara baie) si 100 lei (dubla la hotel de 3 stele/margarete) fara masa. Deci, sunt exclusii fitzosii, nu de alta, dar se vor plictisi!
De mancat, poti incerca sa-ti cumperi ceva de la market sau poti incerca cele cateva terase-restaurant. Recomand sa incercati la Grintz, super servirea. Mancarea traditionala la Durau este pastravul cu mamaliguta, cca 17 lei.
Am admirat cam tot ce se putea. Pacat ca nu am putut face trasee montane la Dochia sau in alte locuri frumoase ale Muntilor Ceahlau. Matei ocupa primul loc in viata noastra, asa ca el a hotarat sa urce scarile pe unde a putut, aratandu-ne un pas imporatant in evolutia lui. Ba chiar a invatat sa pape cu furculita. Nu prea a fost atras de balonasele de sapune, in schimb intrerupatoarele din camera au fost tinta lui preferata.
Ce-am remarcat mai deosebit a fost o toneta de gogosi, chiar in parcarea din fata hotelului. Cu 3 lei iti puteai lui 4 gogosele puse intr-o cutiuta de unica folosinta, transparenta, cu 4 adaosuri diferite (ciocolata /diferite dulceturi). Super bune!
La intoarcere, ne-am oprit la barajul de la Bicaz, unde am servit cate ceva pe o terasa plutitoare. Mai pleca din cand in cand vaporasul cu turisti (mai mult copii) sa faca un tur de lac. Prin podea se puteau vedea apa foarte verde si resturile de scanduri negre ce plutesc, aerul si apa iti dadeau senzatia de libertate si liniste, pe care nu le mai gasesti in mediul urban de foarte mult timp.
In drum spre Piatra Neamt, ne-am abatut vreo 22 km la Ardeluta, unde Matei a luat asa-zisul pranz. Codrin nu mai fusese aici de 27 de ani aici iar acum a putut vedea schimbarile survenite dea lungul anilor.